In toate traditiile spirituale autentice, relatia dintre maestru si discipolii sai a reprezentat cheia pentru o evolutie spirituala veritabila, acest lucru contribuind la dezvoltarea unei constiinte de sine profunde, capabila sa ajute discipolul sa evolueze permanent.
In hinduism, exista de mii de ani asa-zisa institutie a Guru-ului (maestru spiritual, in limba sanscrita). Din punct de vedere ayurvedic, “guru” desemneaza si acea calitate subtila de “greu”, ceea ce arata faptul ca acele cuvinte inspiratoare ale maestrului au un rol hotarator si au “greutate” in ghidarea discipolilor spre evolutia spirituala. Puterea exemplului personal este hotaratoare, un maestru autentic reveland in discipoli acele calitati pe care ei le detin, dar nu sunt constienti inca de existenta lor. El ii ajuta cu iubire, staruinta si detasare in atingerea propriului lor potential. Un maestru adevarat este considerat acela care iti arata cu precizie ceea ce esti, dar mai ales, ceea ce poti deveni. El evita, prin detasarea specifica, atasamentul fata de propria sa persoana, acest lucru neputand genera, in esenta, decat stagnarea si dependenta de o fiinta care te ajuta sa parcurgi drumul, dar nu il parcurge in locul tau. Un discipol autentic nu este o copie la indigo a maestrului sau, ci se slefuieste si in acord cu propriile sale calitati si insusiri interioare.
Intelepciunea discipolului creste potential, atunci cand acesta intelege lectiile de intelepciune pe care maestrul le acorda, in mod verbal, dar si,de multe ori, prin intermediul tacerii. Tacerea este o metoda foarte intalnita in evolutia spirituala, de multe ori afland raspunsurile atunci cand nu vorbim, ci mai degraba, reflectam la propriile noastre raspunsuri, prin intermediul prezentei inspiratoare a maestrului.
Maestrul autentic are drept unic scop sa slefuiasca interior o fiinta integrata, apta sa raspunda la intrebarile Vietii cu propria sa constiinta.
Transcenderea ego-ului este o conditie fundamentala pe calea spirituala, acest lucru putandu-se realiza prin diferite austeritati ca; posturi indelungate, tapas-uri ( o anumita practica spirituala care ne permite sa depasim anumite probleme cu care ne confruntam), meditatie, lucrul dezinteresat pentru ceilalti, etc. Consacrarea fructelor oricarei actiuni pe care vrem sa o intreprindem lui Dumnezeu reprezinta o modalitate extraordinara de evolutie spirituala, in acest fel noi fiind cei care actioneaza detasat de rezultatele acelei actiuni benefice intreprinse in folosul celorlati.
Exista numeroase exemple in care maestrul se poate comporta “ciudat”, nevorbind cu discipolii diferite perioade de timp, supunandu-i la diferite teste spirituale care, odata trecute, ii permit aspirantului sa parcurga inca un pas pe aceasta cale atat de dificila, dar atat de frumoasa a evolutiei spirituale.
Marele maestru Paramahamsa Yogananda aminteste deseori elogios, in lucrarea sa, fundamentala pentru intelegerea yoga, “Autobiografia unui yoghin”, aparuta in 1946, despre maestrul sau Sri Yukteshwar, care il supunea adeseori unor teste spirituale care erau menite sa ii reveleze anumite lucruri prin cunoasterea prin experienta proprie asupra unor aspecte spirituale foarte importante.
Paramahamsa Yogananda a fost acela care a primit misiunea divina de a raspandi stravechea stiinta sacra a Yoga in Occident (Statele unite), fondand disciplina numita Kriya Yoga, considerata cea mai eficienta cale prin care omul isi poate arde karma din vietile trecute si evolua in aceasta viata. Kriya Yoga a fost revelata pe o linie initiatica cu totul exceptionala, fiind oferita lumii de “ yoghinul nemuritor” Babaji, apoi fiind transmisa de acesta lui Lahiri Mahasaya, Sri Yukteshwar si in cele din urma lui Paramahamsa Yogananda.
O idee fundamentala este aceea ca discipolul nu trebuie sa fie dependent de raspunsurile maestrului, multi maestri incurajand discipolii lor sa caute in ei raspunsurile la intrebarile fundamentale.
Maestrul spiritual este sui generis un canal pur prin care se transnite intelepciunea divina, iar discipolul trebuie sa fie apt si dornic sa inteleaga aspectele revelate de multe ori de maestru prin parabole pline de semnificatii.
In traditia crestina, exemplul fundamental este cel al Domnului Iisus Hristos, care le transmitea ucenicilor sai, viitorilor apostoli, adevaruri eterne prin anumite pilde menite sa le deschisa ochii spirituali, pentru a duce apoi cu succes mai departe invatatura divina primita de la El.
In monahismul crestin, in special in apoftegmele( parabolele) “parintilor pustiei” din Egipt si Palestina, se pastreaza cu sfintenie invataturile parintilor de care ucenici, termenul gerneric de “avva”, cu care erau denumiti cei inaintati in cunoasterea si iubirea lui Dumnezeu, avand sensul de “tata spiritual”, cu mare autoritate in randul ucenicilor lor. Ori de cate ori discipolii se rataceau, din neascultare, necunoastere sau mandrie, socotit un pacat fundamental, batranii parinti ii certau si cu asprime,dar si cu blandete, avand grija sa sadeasca in inimile lor cainta si dorinta de indreptare a greselilor. Se spune ca un ucenic avea atat de mare iubire fata de batranul sau parinte, incat atunci cand a fost chemat de batran, acesta copia un manuscris si ajunsese la litera “o”, mergand degraba la ascultare, lasand litera respectiva neterminata.
Aceste exemple se regasesc, fara exceptie, in toate traditiile spirituale, revalandu-ne faptul ca daca dorim sa evoluam spiritual, trebuie sa ne transcendem treptat propriile noastre conceptii limitate (ego-ul, in esenta), si sa ne purificam interior sufletul pentru a primi invatatura divina de la Dumnezeu, prin intermediul canalelor sale de manifestare, maestrii sau ghizii nostri spirituali autentici. Ghizi spirituali sunt si entitatile angelice, care ne ajuta sa gasim raspunsuri la incercarile cu care suntem confruntati in diferitele etape ale cautarii noastre spirituale.
Numai in acest mod putem evolua cu adevarat, ascultand vointa divina si transpunand-o apoi in viata noastra, care trebuie sa fie un exemplu viu si pentru ceilalti.

Vasile Scarpet
Lector, consultant si terapeut ayurveda

0725 081061