Despre importanta perseverentei pe calea spirituala
Practica spirituala autentica, referindu-ma aici la toate traditiile spirituale autentice, de exemplu religiile monoteiste ( crestinismul, iudaismul si islamismul), precum si cele politeiste (hinduismul, budismul, jainismul, etc), presupune, inainte de toate, 2 lucruri esentiale: asumarea cailor de cunoastere profunda a invataturilor spirituale, precum si perseverenta sau constanta in practicarea lor. Aceste aspecte fac diferenta intre un aspirant spiritual autentic si alte tipuri de cautare spirituala care nu provin, si, in esenta, nu conduc spre stari spirituale inalte si elevarea plenara a fiintei umane angrenata pe acest drum anevoios spre profunzimile lumii spirituale, si, in acelasi timp, spre propria sa fiinta.
In practica Yoga, inca din vechime, exista asa-numitul “decalog al eticii si moralei”, numit Yama si Niyama, care expune cu claritate preceptele pe care orice aspirant pe aceasta cale spirituala trebuie sa le respecte cu perseverenta, atat in viata sa interioara, cat si in cea a comunitatii in care este angrenat.
Din punct de vedere al fiziologiei subtile a fiintei, (ma refer aici la sistemul chakra-elor), angrenarea vointei si apoi a perseverentei in actiunea corecta,atenta si integrata este corelata cu activarea armonioasa a chakra-ei corespondente cu acest plan, si anume manipura chakra, a treia chakra, situata, in traditia yoga, in zona subombilicala. Este demn de amintit faptul ca orice angrenare pe aceasta cale spirituala cuprinde, in egala masura, doua situatii complementare: practicand perseverent anumite exercitii posturale( asana-e), contractii (bandha-uri), pentru dinamizarea acestei chakra-e, ne amplificam aceste capacitati latente in propria fiinta, si, in acelasi timp, odata angrenate si directionate in sens ascendent, ele conduc spre o stare de spiritualizare plenara a noastra.
Totodata, prin practica lor atenta, corect si perseverenta, toate impuritatile de orice natura din noi ( fizice, emotionale, psiho-mentale, etc) incep sa se elimine gradat, conducandu-ne pe drumul sigur al succesului spiritual, putand vorbi, in acest caz, de o stare de eficienta spirituala veritabila.
Tocmai de aceea, sistemul Hatha Yoga, de exemplu, pune atat de mult accent pe aceste practici imemoriale, dar la fel de actuale si de eficiente mereu, oriunde si oricand, pentru ca ele activeaza sau reactiveaza, in egala masura, potentialul oricarei fiinte umane, care e in mod esential acelasi, indiferent de timpul sau de locul in care ne manifestam. In acest sens, cele mai cunoscute tratate sunt Hatha Yoga Pradipika, Gheranda Samhita si Shiva Samhita. De asemenea, in tratatul fundamental pentru intelegerea sistemului Yoga, cu diferitele ramuri ale sale, numit Yoga Sutras, al inteleptului Patanjali, fara de care orice intelegere si mai ales dezvolatare a noastra utilizand aceasta cale spirituala ar fi de neconceput.
Practica spirituala specifica in acest sens este Tapas, care face parte din regulile etice si morale reunite sub numele de Niyama, ce au ca scop purificarea launtrica si directionarea noastra pe drumul spre desavarsire, prin asumarea unor atitidini interioare care sa ne conduca spre revelarea esentei propriei noastre fiinte.
Tapas-ul reprezinta tocmai aceasta capacitate de mobilizare launtrica, prin activarea “focului” in fiinta noastra, pentru depasirea anumitor obstacole de orice natura din existenta, sau pentru optimizarea anumitor aspecte ce sunt deocamdata la nivel incipient sau intermediar revelate in noi insine. Odata asumata aceasta practica, ea trebuie respectata si mentinuta, cu constienta si focalizare adecvata, toata aceasta perioada, care poate fi, cel mai adesea, de 49 de zile, numar rezultat prin inmultirea numarului 7, cu puternica incarcatura spirituala, cu el insusi, rezultand de aici, in mod metaforic, numarul perfectiunii sau desavarsirii.
Toate caile spirituale autentice presupun un sacrificiu pe care credinciosul trebuie sa si-l asume. In crestinism, exista anumite perioade de renuntari, austeritate sau “post”, care nu au alt scop decat acela de a pregati fiinta respectiva, pentru a primi binecuvantarile si harul Divinului in viata sa.
De asemenea, in Islamism, exista anumite actiuni, asumari sau austeritati pe care credinciosul acestei religii trebuie sa le faca: milostenie, purtare cuviincioasa, rugaciunile zilnice de adorare a lui Allah, pelerinajul la Mecca,etc.
Asa cum in orice terapie vindecatoare autentica ( ma refer aici la medicina naturala, care are ca principii onorarea Vietii si a Divinului din ea), este nevoie de un anumit timp pentru vindecare, asa si fiinta noastra spirituala are nevoie de un anumit timp pentru purificarea deplina de orice sursa a suferintei ( in traditia milenara Yoga, acestea sunt cele trei mari obstacole: dorinta, atasamentul si ignoranta).
Odata ce pasim pe aceste cai spirituale, observam si constientizam ca suntem ajutati si ghidati, ca fiecare pas facut este in sine un succes, pe care trebuie sa-l stabilizam in noi insine, si, de asemenea, sa-l impartasim si celorlalti, putand ajuta si la cresterea lor launtrica, respectandu-le, totodata, dreptul la libera alegere si la decizia lor autonoma referitoare la momentul in care se vor decide sa faca acesti pasi esentiali…
Actionand in acest fel, revelam faptul, noua insine, si celorlalti, ca ne iubim si onoram in mod autentic propria fiinta, o conditie obligatorie a iubirii fata de cei din jurul nostru.
Vasile Scarpet
Lector, consultant si terapeut ayurveda
Tel. 0725 081061